“Daca ar fi sa ma iau dupa ‘tchiorba’ aceasta extraordinara si dupa aceasta ‘tourta’ de vis, atunci as spune nu numai ca, de fapt, lumea nu stie mai nimic despre Romania, dar ca nici voi, romanii, nu va cunoasteti miracolele. Ca bucatarie, cel putin, sunteti foarte bogati in asa zisa voastra saracie!”

Comandant Jacques Yves Cousteau

Venita din Orientul Mijlociu, pe o cale arabo-turceasca, ciorba de burta – prima ciorba despre care va vom scrie aici – a devenit in timp un adevarat bun national romanesc mai ales prin diversele adaosuri creatoare: smantana, galbenus de ou, leustean si alte zarzavaturi, mujdei si otet.

Romanul o mananca deopotriva de placere dar si cand trebuie sa se dreaga dupa un chef de pomina. Si se spune pe buna dreptate ca ciorba de burta ia mahmureala cu mana!

In tot sudul Romaniei e tare populara, fiecare oras important avand macar o carciuma care se lauda cu ciorba de burta pe care o gateste dupa reteta traditionala sau imbunatatita dupa obiceiul locului.

Cine o face bine, munceste la ea cu o zi inainte. Pune la fiert ciocanelele si picioarele sparte de vaca, spala burta, o taie, arunca grasimea si freaca burta cu malai si otet. A doua zi pune la fiert burta in apa in care au fiert oasele, adauga ceapa, pastarnac si morcovi si o lasa acolo pentru trei ore pana scade bine.

Ciorba de burta, gata cand e suficient de groasa, se drege apoi cu mujdei, otet si se ofera fierbinte cu ardei iute alaturi. Unii mai adauga gogosar rosu taiat marunt.

Si uite asa ajunge in farfurie o ciorba pe care fie o iubesti fie nici macar nu vrei sa auzi de ea. O ciorba care miroase patrunzator dar e tare gustoasa, te ingrasa dar e prea buna sa ti-o poti refuza, o ciorba preferata de vulg si de elita, deopotriva.

Pofta buna!