De la Revolutia din `89 a trecut vreme lunga, si mai lunga de la cea din 1848, pe care abia de au prins-o stra-strabunicii nostri. Astazi sarbatorim Ziua Imnului National, „Desteapta-te romane!”, cel care s-a cantat pentru prima oara în Parcul Zavoi din Ramnicu Valcea. Versurile lui Andrei Muresanu pe melodia lui Anton Pann au fost cele care i-au miscat pe pasoptisti si i-au insufletit sa ceara drepturile nationale, manati de dorinta de adevar si de unire a bucatilor de tara impartite intre otomani si taristi. Cativa ani mai tarziu Tara Romaneasca s-a unit cu Moldova sub numele lui A.I.Cuza, iar de atunci, imnul national al Romaniei s-a auzit de multe ori pe parcursul istoriei.

Azi, de Ziua Imnului National ne aducem aminte de aceste fapte trecute, ne ridicam capetele si ne deschidem inimile la indemnul „Desteapta-te romane!”, un imn despre care Nicolae Balcescu a spus ca este „o adevarata Marsilieza romaneasca”.

Vremurile bune sau grele au schimbat imnul de-a lungul istoriei, conducatorii, forma de guvernamant, insa, in traditia romaneasca un singur lucru a ramas neschimbat: gustul mancarii traditionale romanesti.

Am imprumutat – trebuie sa recunoastem – chiar si de la cotropitori diferite retete, dar le-am adaptat in stilul romanesc de nici nu le mai recunosti si zici ca se trag din mosi-stramosi de pe taramurile patriei noastre. Chifteaua, ciolanul cu fasole, placinta ori alte bucate de seama nu sunt altceva decat aluviuni ale ocupatiei otomane ori influente de la cine stie ce popoare de prin partea vestica a Europei. Dar noi n-am pastrat modelul si am rearanjat „pe romaneste” si aspectul, dar mai ales gustul, de-ti vine sa te lingi pe degete dupa fiecare ospat.

Asadar, intr-o zi cu o asemenea insemnatate istorica, Ziua Imnului National, o zi in care din toti plamanii ar trebui sa rasune „Desteapta-te romane!”, va invitam la masa sa ne cinstim cum se cinsteste romanul, cu mancare traditionala si voie buna in pahar.