Astazi impartasim cu voi un articol tare drag noua, despre Carciuma Nicoresti si muzica lautareasca autentica. Este despre viata pe care o duceam in urma cu 20 de ani, probabil mai relaxata si mai lipsita de griji decat cea de astazi, despre clipe pe care am vrea sa le retraim. Si ne dorim sa ne intoarcem la felul in care traiam si priveam lumea, fara graba care ne caracterizeaza acum.

Ne povesteste cu har despre petrecerile cu muzica lautareasca de cea mai buna calitate, despre ospaturile care se intindeau ore intregi alaturi de prieteni dragi.

Si ne mai spune despre trairi adevarate si viata traita din plin, clipa de clipa.

Cine se regaseste in descrierea de mai jos?

„Era pe la mijlocul anilor ’90, timpurile nebune care continua si azi nu venisera inca, incet si caznit se mai nastea capitalismul. Noi – o trupa de oameni inca tineri, care facusera foamea si frigul din plin in studentie, ne chinuiseram ani de-a randul cu navete mizere si prin camine de doi bani. Nu ne mai saturam de libertatea care daduse peste noi, o gaseam in fiecare gest si la orice colt de strada.

Intr-o vreme am descoperit muzica lautareasca si petrecerile cu lautari. Si ce mai chefuri incingeam, prin cotloanele uitate ale Bucurestiului de alta data. Muzica se impletea cu vinul rosu, adanc, cu dansul printre mese, cu versuri din Miron Radu Paraschivescu recitate cu patos de cheflii.

Carciuma Nicoresti era la mare pret: canta acolo un mic taraf lautaresc, vioara, acordeon si tambal, cum se cuvine. Staroste era nea Nicu Stan, violonist si gurist de finete. Un domn printre tigani, nu l-ai fi vazut pe nea Nicu fara costum, camasa alba si cravata, cand se-ncalzea dadea haina jos si juca arcusul mai cu spor. Batea la 60 de ani nea Nicu si se tinea bine. De la el am aflat, pe viu, Salul cel Negru, Inel, Inel de Aur, Capitane de Judet, ori Calul Balan…”

Gasiti articolul in intregime aici: http://www.musicislife.ro/la-salul-cel-negru/