Cat de bucurosi eram atunci cand se culegeau viile si, usor obositi, stateam la rand langa gratarul pe care sfaraia pastrama proaspata si asteptam sa bem must pe nerasuflate. Ca doar dupa munca si rasplata! Era cam singura perioada cand aveam voie sa bem „sucul de struguri”, ca dupa ce incepea sa „fiarba” si sa aiba alcool ai nostri ne cam dadeau peste maini.

Dar sa nu vorbim despre mese si bucatele care ne erau asezate dupa o zi de munca, ca ni s-o face mare pofta. Ne adunam toti in jurul mesei, de la cei mai mici la cei mai mari, de la cei pofticiosi la cei foarte pofticiosi. Niciodata nu vom uita imaginea cu bunica, atunci cand rasturna mamaliga si striga sa ne dam inlaturi ca sa nu cumva sa ne ardem. Repede, punea un stergar deasupra ca sa o lase „sa vina de la moara”, cand, de fapt, motivul era sa nu luam noi, infometatii, vreo imbucatura si sa ne ardem degetele si limba.

Iar cu ce-ar merge mai bine mamaliga decat cu o pastrama bine rumenita. Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar, dar adevarul este ca nimeni nu o poate intrece pe bunica. Facea ea ce facea si le dadea la toate gust, ca doar atunci cand le gatesti alor tai, nu ai cum sa nu pui si o farama de suflet, care, mai tarziu, ne-am dat seama ca era ingredientul principal. Iar atunci nu prea se gatea cu ulei si parca si mai bun gust avea, mai ales cand mai intingeam cu mamaliga in prajeala din tigaie ca doar atunci nu-i pasa nimanui de colesterol 🙂 si beam un pahar de must proaspat stors.

Si tocmai pentru vremurile demult trecute, dar indelung pastrate in amintire, va invitam la un pranz special, cu gust de copilarie, de vremuri linistite si savuroase. O portie de pastrama cu mamaliguta si must proaspat avem si noi in meniu si cu draga inima ii asteptam pe gurmanzii nostalgici, dar si pe cei care vor sa ia o-nghititura, la Nicoresti. Pofta buna!